Ailurofilia datează de mii de ani, dar v-ați întrebat vreodată câte mii de ani mai exact? Când a început cu adevărat domesticirea pisicilor?
Descoperirea exactă a originii domesticirii pisicilor este o chestiune complicată chiar și pentru oamenii de știință, deoarece pisicile sălbatice și pisicile domestice sunt foarte asemănătoare în ceea ce privește scheletul lor și, de asemenea, ADN-ul lor.
După ore lungi de cercetare cu Dobby în poală, am adunat informații din numeroase studii și reviste care arată nu numai dovezi arheologice ale domesticirii pisicilor din întreaga lume, ci și dovezi genetice ale strămoșilor lor.
Sunteți la fel de entuziasmați ca și mine?
Felinele își răspândesc dragostea, cu câte o lăbuță pe rând, de peste 10.000 de ani!
Întotdeauna am crezut că Egiptul a fost locul nașterii pisicilor domestice, în urmă cu aproximativ 4000 de ani, dar, în 2001, niște arheologii francezi au găsit un mormânt în situl arheologic din Shillourokambos, Cipru, care conținea scheletul unei pisici de opt luni îngropată alături de scheletul un om, datând din perioada neoliticului despre care se crede că are aproape 9500 de ani. Situl era deja cunoscut pentru autentificarea prezenței vitelor în neoliticul aceramic, iar acum oferă cea mai veche dovadă arheologică a domesticirii pisicilor, precedând civilizația egipteană!
Numeroase articole afirmă acum că pisicile au fost domesticite în Orientul Apropiat în urmă cu peste 10.000 de ani, în primele sate agricole umane dezvoltate în Semiluna Fertilă ( Irakul, Siria, Libanul, Palestina, Israelul, Iordania și Egiptul din zilele noastre, împreună cu regiunea nordică a Kuweitului, regiunea sud-estică a Turciei și porțiunea vestică a Iranului, unele surse includ chiar și Cipru). Iar pisicile domestice derivă din cel puțin cinci fondatori din această regiune, ai căror descendenți au fost transportați în întreaga lume de oameni.
Dar, potrivit unei reviste publicate de o echipă de cercetători condusă de Keith Dobney în 2016, Cea mai veche pisică „domestică” din China a fost identificată ca fiind pisica leopard (Prionailurus bengalensis) ¹ în urmă cu aproximativ 5.500-4.900 de ani, de la jumătatea civilizației Yangshao până la sfârșitul civilizației Longshan.
Pe baza datelor indicate de analiza osteometrică a opt oase de feline antice descoperite în așezările agricole din Quanhucun, Wuzhuangguoliang și Xiawanggang, s-a constatat că oasele erau, de fapt, cele ale pisicii leopard (Prionailurus bengalensis), ceea ce arată că domesticirea pisicilor în China neolitică a început independent de cea din Asia de Sud-Vest și a implicat cu totul alte specii de feline. Cele cinci mandibule studiate din aceste situri arheologice reprezintă cel puțin patru indivizi diferiți și acoperă un interval de timp de aproximativ 1.500 de ani.
Oricât de mult ne-am dori ca pisica leopard să obțină un statut de pisică domestică, se pare că descendența din leopard a pisicilor domestice a avut o viață scurtă și a fost complet înlocuită de Felis catus, descendent al pisicii sălbatice Felis Silvestris Lybica, aproape de sfârșitul Neoliticului.
Pisica leopard poate fi crescută cu ușurință în captivitate, ba chiar a produs rasa Bengal prin hibridare cu o pisică domestică americană cu păr scurt, însă pisica leopard nu pare să fi contribuit genetic la nicio linie genetică existentă a pisicilor domestice care trăiesc astăzi în China.
Pisicile s-au domesticit singure – ce surpriză!
În articolul său Îmblânzirea pisicii ², Dr. Carlos A. Driscoll consideră că pisicile sălbatice au ales să trăiască alături de oameni de mai bine de 10.000 de ani, pentru a vâna cu ușurință animalele rozătoare în primele ‘culturi de cereale’ ale satelor neolitice din Semiluna Fertilă și pentru a găsi resturi de hrană umană. Așadar, ele nu au fost în slujba oamenilor, ci mai degrabă au fost acceptate de aceștia ca fiind utile pentru controlul șoarecilor. Driscoll scrie: în timp ce alte animale domestice au fost recrutate din sălbăticie de către oameni care le-au crescut pentru sarcini specifice, strămoșii pisicilor domestice au ales cel mai probabil să trăiască printre oameni datorită oportunităților pe care le-au găsit pentru ei înșiși.
În paragraful ‘Domesticirea pisicilor’ din studiul De la animale sălbatice la animale domestice, o viziune evoluționistă a domesticirii ³, Dr. Driscoll și colegii săi David W. Macdonald și Stephen J o’Brien ne spun că pisica domestică originală a apărut în urma selecției naturale.
Pisicile sălbatice sunt considerate candidați improbabili pentru domesticire, deoarece pisicile sunt carnivore obligate și au o dietă bogată în proteine, ele trăiesc o viată solitară în care își apără teritoriile, ceea ce le face să fie mai atașate de locuri decât de oameni. De asemenea, pisicile nu ascultă de ordine și nu pot fii ținute din scurt de către oameni, iar utilitatea lor reală ca vânători este discutabilă, pentru că un câine terrier ar fi mai potrivit pentru această sarcină. Prin urmare, există puține motive să credem că oamenii din satele agricole neolitice ar fi căutat și ar fi ales în mod special pisici sălbatice ca animale de companie. Driscoll spune că: cea mai bună concluzie este că pisicile sălbatice care exploatau mediile umane au fost pur și simplu tolerate de oameni și, în timp, au deviat treptat de rudele lor ‘sălbatice’.
Strămoșii pisicilor domestice
Strămoșul tuturor pisicilor domestice moderne este pisica sălbatică africană, Felis Silvestris Lybica, dovezile arheologice indicând că a fost domesticită de acum 10.000 de ani în Asia de Sud-Vest.
Dar, lăsând la o parte orice dovadă arheologică a domesticirii pisicilor, cercetătorii de la Science, au descoperit în studiul lor, Originea din Orientul Apropiat a domesticirii pisicilor ⁴, că strămoșii pisicilor domestice datează de peste 100.000 de ani!
Acum să intrăm în detalii.
Evaluarea genetică a ADN-ului a 979 de pisici domestice și a progenitorilor lor sălbatici – Felis silvestris silvestris (pisica sălbatică europeană), F. s. lybica (pisica sălbatică din Orientul Apropiat), F. s. ornata (pisica sălbatică din Asia Centrală), F. s. cafra (pisica sălbatică din Africa de Sud) și F. s. bieti (pisica de deșert chineză) – indică faptul că fiecare grup sălbatic reprezintă o subspecie distinctă de Felis Silvestris și plasează vârsta estimată a strămoșilor F. s. Lybica și ai pisicilor domestice la 131.000 de ani. Prin alte metode genetice de determinare a strămoșilor, data estimată variază între 107.000 și 155.000 de ani.
Aceste estimări bazate pe dovezi genetice provenite din cel puțin cinci haplotipuri matriliniare de ADNmt sunt sunt pe deplin mai importante decât vârsta arheologică estimată pentru domesticirea pisicilor, bazată pe dovezile găsite în situl Shillourokambos din Cipru.
Istoria evoluției pisicilor domestice
În timp, dovezi ale domesticirii pisicilor au fost găsite în sculpturi de pisici și imagini pictate cu pisici din Orientul Mijlociu, iar pisicile abia își începeau călătoria de la sălbăticie la a deveni zeițe! În Egiptul antic, pisicile erau venerate ca „zeități oficiale” în urmă cu aproximativ 2.900 de ani, reprezentate în special de zeița Bastet, o femeie cu cap de pisică, care proteja casele oamenilor de spiritele rele și de boli.
Crescând în popularitate ca animale de companie, pisicile au reușit să-i facă pe egipteni să creadă că sunt atât de sacre, încât Conducătorii Ptolemaici au interzis exportul de pisici din Egipt și au instituit pedeapsa cu moartea pentru uciderea unei pisici, prin sacrificiu pentru Bastet.
De aici, pisicile au început să se răspândească și să fie populare în Europa cu peste 2000 de ani în urmă, fiind prezente în literatură și artă. Primele rase descrise în „Treatsie on Cats” din Thailanda datează din 1350-1767 și, în cele din urmă, prima expoziție de pisici, care a avut loc la Londra în 1871, a prezentat primele pisici de rasă și a formulat primele standarde pentru expozițiile de pisici.
În timpul domesticirii, pisicile au suferit doar modificări minore în anatomie și comportament, fiind încă capabile să supraviețuiască în sălbăticie.
Pe scurt
Domesticirea pisicilor a început în Orientul Mijlociu, în regiunea Semilunii Fertile, în urmă cu peste 10.000 de ani, când s-au format primele așezări agricole umane. Resturile de hrană umană și, în principal, depozitele de cereale pline de rozătoare i-au atras din păduri pe strămoșii tuturor pisicilor moderne, pisicile sălbatice Felis silvestris lybica, către primele așezări umane. Astfel, pisicile și oamenii au avut o relație reciproc avantajoasă: pisicile controlau rozătoarele, iar oamenii le permiteau să rămână și le asigurau hrană suplimentară.
Cea mai veche dovadă arheologică a domesticirii pisicilor a fost găsită în Cipru, într-un sit arheologic, care arată o pisică îngropată alături de un om și despre care se crede că are o vechime de aproximativ 9.500 de ani. Iar cea mai veche dovadă științifică care arată că strămoșii pisicilor domestice datează de peste 100.000 de ani provine dintr-un studiu privind genetica pisicilor și ADN-ul colectat de la pisici de pe 5 continente.
Pentru că Dobby și Dot sunt salvați de pe strazile Ciprului, unde pisicile încă mai umblă libere pe străzi încă din anul 328 d.Hr. așa cum afirmă originea rasei de pisici Afrodita, ne mândrim știind că Cipru nu este doar Insula Iubirii, ci pare a fi și Insula Iubirii pentru pisici!
Dacă mai cunoașteți și alte fapte interesante despre domesticirea pisicilor sau dacă aveți întrebări pentru noi, vă rugăm să ne scrieți în comentariile de mai jos.
Să aveți o zi purrfectă!
Surse:
- Proiectul Co-Reach n°137 : ‘Earliest “Domestic” Cats in China Identified as Leopard Cat (Prionailurus bengalensis)’ efectuat de echipa lui Keith Dobney și finanțat de Academia Chineză de Științe Sociale, în 2016
- Studiul: ‘The taming of the cat’- efectuat de Dr. Carlos A. Driscoll, în Iunie 2009
- Studiul: ‘From wild animals to domestic pets, an evolutionary view of domestication‘ efectuat de Dr. Driscoll și colegii săi David W. Macdonald și Stephen J o’Brien, în 16 Iunie 2009
- Studiul: ‘The Near Eastern Origin of Cat Domestication’ efectuat de organizația Science în Iulie 2007
